wordpress statistics

Abonati-va la posturile blogului prin RSS Feed  sau prin Email

Marti, 7 Sep 2010

Eu, el si Luminita


Cand eram junior citeam de zor revista Luminita, Soimii Patriei, Almanahul Cutezatorii and stuff like this. Fiind copil destul de tembel, mi-am propus sa ajung si eu in vreun articol din Luminita, dar cum sa fac asta?!  In revista erau prezentate cazuri propagandistice de genul “un baietel a ajutat o batranica sa treaca strada” si alte actiuni civice de genul asta.

Langa o banca din fata blocului, in Piata Voievozilor, era un betiv trantit cu rotile-n sus. M-am apropiat cu Marius (parca el era) de el si i-am subtilizat portofelul iesit pe jumatate din buzunar. Apoi am fugit sa cautam sectoristul de cartier pentru a-i inmana actele “gasite”. Am gasit militienii dupa vreo ora, le-am inmanat ceremonios actele, dar na…din motive neelucidate nici pana azi, dumnealor n-au binevoit a-mi lua numele, desi credeti-ma, am insistat destul de mult. :(

Posturi asemănătoare

  • x-man said,

    “…stuff like this”. Mishto ADC-ul.

  • Megapega said,

    :D merci pt atentionare si apreciere

  • Sandossu said,

    Si n-ai incercat a doua oara ? Poate-ti iesea

  • Megapega said,

    Eh…niciodata nu e prea tarziu, probabil am sa apar in Cancan de data asta :D :-j

  • CST-Link said,

    Hmm… imi aduc aminte c-as fi vrut sa dau si eu foc la sura vecinului numai ca sa pot chema pompierii… nu vreau sa-mi aduc aminte dac-am facut-o sau nu. Piua.

    Dar, vezi?, nu-i mare diferenta calitativ-propagandistica intre ceea ce era revista Cutezatorii atunci si ceea ce-i actualmente o revista cu personaje de succes (culmea! pentru oameni mari). Ok, criteriile sunt complet diferite, dar schema logica e aceeasi. Ratiunile din care se exploateaza dorinta de vizibilitate a unui individ sunt diferite, dar mecanismele psihologice de la baza sunt aceleasi.

    Singura consolare care ne (indraznesc sa folosesc pluralul) ramane e ca atunci, macar, eram copii. Acum ar trebui sa se chinuie un pic mai mult ca sa “iasa faza”. Ori nu? Ma cam macina indoiala… :-)

  • Megapega said,

    Noi astia cu blogurile, tot un fel de copii suntem.
    Vezi, eu furam buletinele la oameni, tu vroiai sa dai foc la sura, iar acum avem amandoi bloguri, folosite ca extensii ale propriilor euri.

    Vorba lui CTP, “Blogul este o fandoseala”

  • CST-Link said,

    Ha… chiar crezi ca toata “setea” asta de-a fi “receptionat” (si de recunoastere din partea altora prin intermediul nu-conteaza-carei media) tine doar de copilarie? Ma indoiesc ca exista oameni carora nu le-ar placea ca restul lumii sa ramana cu gura cascata intr-un “oau!” (fie el si mut), indiferent de varsta ori de topic. Trebuie sa fii prea constient de propria valoare (stiu, nu-i un criteriu suficient) ca sa n-ai nevoie de confirmare din partea celorlalti. Iar chestia asta e exploatata de propaganda. Zic eu…

    Cat despre fandoseli: de ce nu? Chiar m-am enervat: ma duc sa-mi dau toata diurna pe o sticla de vin bun _chiar_acum_! (cred ca sunt hazliu cu gestul asta dar, pana mea!, n-o sa-l las pe CTP sa-mi strice cheful, oricat de tare si-ar boti generic fruntea).

  • Megapega said,

    Aaa..tine de maturitate, nu de copilarie. Eh, pesemne ca eram eu un copil precoce :D

    Petrecere placuta! ;)

  • Myo said,

    Acum daca “subtilizezi” portofelul, s-ar putea sa astepti luminita de la FUNDUL colegilor de celula. :D

home | top